Caii verzi ai doamnei profesoare Tunegaru

images.pngIată  încă un profesor coptat de mass-media, dar, cum era de aşteptat, nu prin prisma rezultatelor de la clasă, ci prin tam-tam, contre sau cum ar fi spus bunica mea prin “cai verzi pe pereţi”. Că da, toată situaţia doamnei Tunegaru o rezum la cai verzi pe pereţi.

Fiecare trage de caii aceştia în ce direcţie doreşte: unii îi vor pune la jug să tragă la intesele lor politice, alţii îi vor pune la îndemâna copiilor ca pe nişte ponei domesticiţi în scopuri de diversiment şi alţii îi vor folosi pentru accesări. Cât despre doamna Tunegaru, nu-mi dau seama ce face cu aceastră herghelie odată ce i-a dat drumul pe câmpul învăţământului, deja pârlogit…şi bătut de vânturi aride.

În dimineata aceasta, am citit şi eu postarile de pe fb ale doamnei profesoare. La prima vedere, destul de manipulatoare şi cu omisiuni, care tind să cred că sunt intenţionate.  Pentru cine nu cunoaşte situaţia din învăţământ, doamna Tunegaru va fi văzută ca un cal dus la abator după ce a slujit greu stăpânului zeci de ani. Ca cititor neavizat în culisele învâţământului, vei crede că doamnei profesoare i s-au pus lucrurile în braţe şi că a fost dată afară în secunda doi. Nu este tocmai aşa. Postul a fost ocupat prin pretransfer de un profesor titular, care îl va lua în primire în septembrie 2017. Până atunci, doamna profesoară Tunegaru va continua să predea până la sfârşitul anului şcolar (ocazie în care i se vor vedea rezultatele de la clasa a VIII-a), iar pentru a nu rămâne pe dinafară anul viitor şi pentru a nu a alege din ce  posturi rămân (folosindu-se de o medie mai veche de la examenul de titularizare),  ca mulţi suplinitori, va merge la examenul de titularizare şi îşi va dovedi încă o dată cunoştinţele. Astfel va lua un nou post.

Este legal ce s-a întâmplat? Conform metodologiei în vigoare, da. Este moral? Nu. Foarte mulţi profesori suplinitori se află în situaţia aceasta, an de an stau cu emoţii că cineva le poate lua postul sau că nu vor primi continuitate (valabilă 3 ani) dacă ceva nu convine direcţiunii. Trebuie spus că numele de suplinitor este jignitor, în condiţiile în care foarte mulţi profesori  obţin note mari, dar care nu au cum să ocupe un post pe perioadă nedeterminată (asta înseamnă titular) pentru că puţine posturi sunt viabile 4 ani şi scoase la titularizare. Restul sunt dosite şi date cu dedicaţie…chiar şi continuităţile pentru suplinitori sunt cu dedicaţie, de care doamna Tunegaru s-ar fi bucurat, dacă cineva nu ar fi ocupat postul la pretransfer. Mulţi părinţi când aud că un profesor este suplinitor îl descalifică din start. Dar doamna Tunegaru nu a fost preocupată de chestiunea aceasta când totul i-a mers uns…

Nu pot să nu observ cum în online, dă bine să fii incisiv, să fii spectaculos în replici şi cât mai în spiritul străzii. Dă bine să pozezi în apărătorul intereselor copiilor, iar când nu te ţin puterile şi curelele să-i aperi de adevăratele probleme, inventezi tu unele, în cazul acesta: literatura română.

Este trist cum doamna Tunegaru s-a transormat cu fiecare cuvântăre, de pe reţeaua de socializare, în unica victimă a învăţământului românesc, a lui Eminescu şi a literaturii române, a inspectoratului şi a politicului. Nu se va lăsa cu una cu două, desigur. Spre deosebire de implicarea în problemele reale ale copiilor şi ale cadrelor didactice, caii verzi nu întotdeauna schimbă destine, dar întorc capete…şi pot fi rampe de lansare.

Advertisements

TICăie ceasul prea lent în capul celor de la ministerul educaţiei (sau cârpeala contra cronometru din învăţământ)

images.jpgCred că de multă vreme ceasul ticăie prea lent la ministerul de educaţie, atât de lent încât unele şcoli au rămas în urmă cu ani buni, dacă nu cu veacuri. Dar, iată, domnul ministru vine cu soluţia-petec care, cel mai probabil, a fost cusută de un croitor novice : orele de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor să devină obligatorii. N-am putea spune că a stricat materialul până aici, foarfeca i-a scăpat rău din mână domnului ministru atunci când a spus că acolo unde  nu sunt calculatoare, copiii să facă drum bun- cale bătută la şcolile vecine de la judeţ, la oraş sau nu neapărat din apropierea unei urbe după cum s-a corectat domnul ministru, aşadar pe lângă microbuze să luam în calcul şi căruţele sau varianta cu picioarele la spinare, dacă şcolile dotate cu inteligenţa artificială vor fi printre văi şi dealuri.

Sclipirea domnului ministru cu siguranţă va rămâne în istorie. Nu m-ar mira că acolo unde nu sunt grupuri sanitare, copiii să fi trimişi în lanurile de porumb din vecinătate, acolo unde nu sunt profesori, se poate găsi soluţia ca elevii să fie trimişi la şezătorile satului.

Alte soluţii de cârpeală, domnule ministru?